Supravieţuirea Templierilor în Scoţia
John Graham de Claverhouse, “Bonnie Dundee”, un om episcopal, membru al partidului conservator, a fost omorât la bătălia de la Killiecrankie, pe 27 iulie 1689. Se spune că ar fi fost Marele Maestru al unei mănăstiri iacobite, “Templul”, din regiunea Montrose, numit în această poziţie de către Dom Calvet; de asemenea, Marea Cruce a Ordinului a fost găsită sub platoşa armurii sale. După moartea sa, se spune că contele de Mar ar fi deţinut această poziţie. În 1745, Mar s-a retras drept regent şi i-a înmânat conducerea lui Charles Edward Stewart din casa Holyrood[9] şi apoi Atholl.
Cu toate acestea, există indicii ale continuităţii Templierilor până în zilele Scoţiei de astăzi, care includ Ospiciul Medieval şi Preceptoria de St Anthony, ceea ce sugerează că Ordinul a supravieţuit.
Renasterea din secolul al XVIII-lea
Interesul fata de templieri a renascut în secolul al XVIII-lea, datorita Francmasoneriei de influenta scotiana. Prima dovada a acestui fapt este Discursul lui Ramsay de la Paris din 1737. Andrew Michael Ramsay era tutorele Tânarului Pretendent, printul Charles Edward Stuart. El sustinea ca Francmasoneria începuse prinre cavalerii cruciati si ca acestia se organizasera în Lojele Sf. Ioan. Urmatoarea dovada a fost legata de Karl Gotheif, Baron Von Hund, si Alten-Grotkau, carora se pare ca acest concept le-a fost introdus de catre lordul iacobit Kilmarnock; acestia au fost de asemenea primiti într-o manastire a templierilor de catre un misterios “Cavaler al Penei Rosii”. Baron von Hund a înfiintat un nou rit masonic numit “Stricta Ceremonie Templiera”. “Cavalerul Penei Rosii” a fost identificat mai târziu cu Alexander Seton, cunoscut mai bine sub numele de Alexander Montgomerie, al 10-lea conte de Eglinton, un Francmason proeminent a miscarii iacobite.
Renasterea moderna
Renasterea moderna a templierilor în Scotia începe cu Alexander Deuchar.
Arhivele uneia dintre cele mai prestigioase Loje ale Francmasoneriei scotiene, Loja Capelei Sf. Mary din Edinburgh, descriu o vizita a unei “delegatii a Marei Adunari a Înaltilor Cavaleri Templieri din Edinburgh... prezidata de cel mai venerat Mare Maestru, Alexander Deuchar... pentru prima data de câteva sute de ani de când vreo Loja a Francmasoneriei fusese vizitata de o adunare a Cavalerilor Templieri, prezidata de Marele lor Maestru.” Aceasta implica faptul ca exista un Ordin de cel putin 100 ani înainte. În 1811, cu o Carta de la Marele Maestru al Templierilor din Anglia, ducele de Kent, Alexander Deuchar, a convocat Marele Conclav al Cavalerilor Sfântului Templu si Mormânt si al Sf. Ioan de Ierusalim. În mod controversat, în 1836 “a fost propus ca si non-Masonii sa fie acceptati în Ordin si în acelasi timp ritualul a fost adaptat pentru a permite acest lucru. Înainte, numai Masonilor Cupolei Regale cu o pozitie sociala buna le era permis sa se alature. Numai Marele Conclav Regal putea admite non-Masoni, iar acesti oameni nu erau niciodata membri ai vreunei Tabere, numai ai Marelui Conclav. “Ordinul modern non-Masonic Militi Templi Scotia sustine ca descinde din Alexander Deuchar, care era un Francmason.”
Crucea templierilor scotieni
Cavalerii Templieri Internationali folosesc o cruce specifica (cu brate mai groase la extremitati si mai subtiri la centru), inclusiv Filiala din St Clair, în conformitate cu Ordinul International SOMTI, Marea Priorie a Scotienilor (în general scotieni din America) o cruce cu doua brate, iar alte grupuri ale Cavalerilor Templieri scotieni folosesc Crucea Rosie cu Opt Colturi, cunoscuta mai bine, dar nu exclusiv, sub numele de Crucea Malteza a Cavalerilor Ospitalieri ai Ordinului Sf. Ioan, sau Crucea de Amalfi. Templierii scotieni folosesc Crucea Malteza probabil de prin anii 1960, desi Crucea însasi este mult mai veche.
Tartanul Cavalerilor Templieri scotieni, Cavalerii Templieri scotieni ai SOMTI International au propriul lor tartan. A fost ratificat si aprobat de catre Marele Conclav al Militi Scotia SOMTI, în Perth, pe 28 martie 1998. Numele original era “Cavalerii Templieri scotieni ai Militi Templi Scotia International”, dar a fost schimbat în “Cavalerii Templieri scotieni ai SOMTI International” în 2006 (SOMTI în latina: OSMTH - Ordo Supremus Militaris Templi Hierosolymitani).
Referinte:
1. www.wikipedia.org
Legat de o posibila conexiune cu Bruce, istoricul mason D. Murray Lyon scria: “Fraternitatea de la Kilwinning niciodata si la orice perioada nu a practicat sau recunoscut vreo filiala masona; nici nu exista acolo vreo traditie legata de acest nume, locala sau nationala si nici nu a fost descoperit vreun document autentic care sa contina macar o singura mentionare a faptului ca Robert Bruce organiza întruniri masone, sau a existentei vreunei societati secrete la Kilwinning.”
